Pentru că în ultimul articol aminteam de Timișoara și pentru că de mâine intrăm în carantină…
Trebuie să recunosc că sunt un mare patriot local. Și prin urmare subiectiv. Dar e firesc să fiu așa. Sunt născut și crescut in Timișoara, am trăit toată viața aici, așa că este normal să-mi iubesc orașul de care mă leagă toate firele. Și să-l consider ca fiind cel mai frumos oraș din lume, cel puțin pentru mine 😇 Și să fiu mândru de istoria lui, încununată de atâtea premiere. Le amintesc doar pe cele mai importante, restul le găsiți în linkuri și clipuri.
1718 – atestarea celei mai vechi fabrici de bere din România;
1884 – primul oraş de pe continentul european cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
1895 – prima stradă asfaltată din România;
1910 – „Turbinele” – prima hidrocentrală pe un curs de apă, de pe teritoriul ţării noastre;
1942 – prima linie de troleibuze din România;
1953 – singurul oras european cu trei teatre de stat: roman, maghiar, german;
1989 – primul oraş liber din România;
O descriere extrem de amănunțită a Timișoarei găsiți mai jos:
“Oraş cu ritm de viaţă calm, cumva răspândind un aer de tihnă mic burgheză, Timişoara se dezvăluie cu încetineală, parcă mereu rezervându-ne surpriza unei noi întâlniri, fie prin cine ştie ce eveniment ori sărbătoare (şi chiar prin popularele ritualuri profane), fie prin propria sa înfăţişare ce-amestecă arhitectura trecutului cu micile ademenitoarele zeităţi de luminaţii ale comerţului… “
https://www.circom-regional.eu/doc-download/ac/848-2011-descovering-timisoara/file
Și pentru că iubesc Timișoara nu numai pentru istoria ei ci și pentru frumusețile ei… orașul florilor, orașul parcurilor…
One thought on “Timișoara, dragostea mea (1)”
Comments are closed.