Îmi place cum scrie Gabriela, îmi plac ideile ei… Chiar dacă nu știu dac-o să-mi placă vreodată ploaia 😜 😅 Sau dac-o să fiu vreodată capabil să învăț să dansez 🤣
“”Ai dormit bine?” “Ai grijă!” “Sună-mă când ajungi” “Mi-e dor de tine!” “Pot să te văd ?” Nu întotdeauna trebuie să existe și un “te iubesc” pentru a înțelege că omului aceluia chiar îi pasă de tine. E de ajuns doar să asculți cu atenție și îți vei da seama și singură cât de importantă ești pentru sufletul său.
În viaţă trebuie să ştii pentru cine să zâmbeşti şi pentru cine să plângi… sunt prea puțini oamenii care le merită pe amândouă… Învață să râzi, să cânți, să dansezi, să îți placă ploaia, să nu mai ai așteptări și să iei totul așa cum vine, să nu te dai bătut, să lupți, să devii un om mai bun, să uiți, să mulțumești….să iubești….. Iar dacă nu îți iese din prima, încearcă din nou!”
“Imagini desprinse parca dintr-o poveste, merg la sufletul banatenilor si aduna felicitari, dar mai ales emotie.
Fetitele bulgaroaice din comuna Dudestii Vechi, imbracate in vesmintele traditionale, au facut, din nou, spectacol. In costumele de sarbatoare, fetitele sunt superbe si par niste papusi vii, asezate in pragul bisericii din localitate, pe cand vestesc sarbatoarea de Florii la catolici, care are loc duminica.
Comunitatea bulgară din Banat, din Dudestii Vechi si Brestea, respecta o traditie de sute de ani, in sambata Floriilor fetițele pana in 10-12 ani, imbrăcate in portul traditional merg la Lazarita, pe la neamuri și vecini, si interpretează cantece specifice prin care vestesc invierea lui Lazar…”
He, he, asta mi-a amintit de vremea când eram doi tinerei, eu și Calea Lactee… 😅😅 Faină poezie! 🙂
IUBIRE PE CALEA LACTEE de Alin Dumitrescu
“Ne-am cunoscut pe Calea Lactee: Eu, trandafir și tu, orhidee. Am privit împreună stelele, mii… Cu inimi incandescente ca două făclii! Eram captivați și plini de uimire; Ca doi adolescenți radiind de iubire. Nimic nu conta: nici ploaie, nici vânt… Doar fericirea noastră trona pe pământ! Ne-am cunoscut pe Calea Lactee: Eu un cuvânt și tu o idee. Și împreună la cale am pus… Să ne bucurăm de fiecare apus! Anii au trecut de parcă zburară; Noi tot ne iubim ca odinioară. Stăm noaptea târziu privind către stele… Și încă visăm că dansăm printre ele!”
~~~~ Eseu ~~~~ ❣️…Din partea unei femei, pentru tine, drag bărbat…❣️
“Probabil ţi s-a mai spus de atâtea ori, dar sunt convinsă că tot de atâtea ori ai uitat. S-au scris sute de cărţi pe acest subiect, s-au realizat zeci de emisiuni şi mii de psihologi au dezbătut ceea ce părea că a mai rămas de dezbătut.
Nu vreau să mă repet, dar nici nu vreau să trăiesc cu gândul că nu am spus-o niciodată. Am decis ca astăzi să-ţi spun lucruri pe care de multe ori noi, femeile, le-am ascuns. Vreau să realizezi cât de grea este misiunea ta, să descoperi cât de provocatoare este şi cât de mare va fi satisfacţia după ce o vei împlini.
Sigur ţi-a mai spus şi mama, sora sau multă lume, că femeile sunt de neînţeles. Şi asta pentru că nici noi personal, uneori, nu ne înţelegem. Şi nici nu ştim ce vrem uneori. Oricât ne-am minţi sau amăgi, aceasta este realitatea.
Melodii peste melodii ne-au fost dedicate nouă, ni s-au ridicat clădiri şi ni s-au dăruit împărăţii. Şi niciodată nu ne-am săturat.Trebuie să înţelegi faptul că, oricât de puternică pare o femeie, de fapt este mai sensibilă decât o floare. Femeia este atât de sensibilă, încât cu cea mai uşoară vorbă o poţi răni…”
“Te rog, nu crede în ceea ce se spune despre “emanciparea” femeii. În realitate, a rămas tot un suflet flămând de iubire şi de atenţie. Încă ne mai place să ne deschizi uşa de la maşină, să ne faci câte o surpriză mică sau să ne dai haina de pe tine când afară e frig. Oricât de puternică ar fi o femeie, nu poate să nu-i tremure sufletul la grija pe care i-o acorzi.
Mai ţineţi minte când am strigat că nu avem nevoie de voi? Am minţit! Avem nevoie atât de mare de voi, bărbaţii, încât simţim că singure ne pierdem. Ne pierdem pe un drum închis. Avem nevoie de voi să ne spuneţi cât de speciale suntem, cât de frumoase şi deosebite suntem. Şi când faceţi aceasta să ne priviţi în ochi iar noi să roşim. Avem nevoie de voi ca să fiţi capul familiei, să ne sfătuiţi şi să ne protejaţi.
Nu ne ascultaţi când vă spunem că putem trăi şi singure. Nu e aşa! Singure am fi distruse. Noi trăim datorită vouă. Numai că vă rog ceva, dragi bărbaţi, nu uitaţi că noi suntem femei, iar a fi femeie, înseamnă a fi diferită…”