Fericirea ești TU!

Superb… Chiar dacă probabil clipul este semnificativ doar pentru mine… știu că dacă l-aș fi postat pe forum ar fi avut mult mai mare succes… dar cum zice Gabriela, fericirea sunt eu și nu aprecierile de pe forum, chiar dacă sunt încă departe de ceea ce mi-aș dori să fiu…

“Fericirea eşti TU!

Nimic şi nimeni altcineva!

Fericrea eşti TU, cel care ai putea să fii, cel care ai dori să fii şi cel care eşti acum!

Tu eşti fericirea şi numai în tine o poţi regăsi!

Dacă fericirea pentru tine e familia, atunci fă parte dintr-o familie, dacă fericirea e munca ta, atunci fii un profesionist! Fericirea se leagă de un sens al vieţii… Spunem despre un om fericit că este un om împlinit.

Poate că o să ai motive de bucurie pentru care să te fericeşti, poate că o să ai motive de tristeţe pentru care să te blamezi, dar oricare ar fi motivele tale, merită să le trăieşti!

Fericirea nu se caută pentru că, nu avem cum să o „găsim“.
Însă, în mod cert, poate fi trăită dacă ne implicăm cu adevărat în fiecare detaliu al vieții noastre și dacă ne investim energia în ceea ce contează cu adevărat.

Prin urmare, omul care vrea să fie fericit își asumă propriul destin și își ia în serios responsabilitatea față de el însuși. Nu se pierde nici în rolul de victimă și nici în cel de acuzator privind neimplicarea celor din jur, ci caută să-și înțeleagă trecutul, pentru a putea trăi din plin prezentul și a-și asigura viitorul!

Vă doresc un weekend frumos plin de momente unice, dragoste și multă fericire!

♥️Gabriela

https://www.facebook.com/6.Gabriela.Brigi.19/photos/a.1349516348503661/3704415919680347

YouTube player

Timișoara, dragostea mea (3)

Cel mai frumos oraș din lume! 😊🤗😇

Chiar dacă nu sunt religios, nu mă consider nici ateu. Nu-mi plac fanaticii de nicio culoare. Doar că pur și simplu, nu mă preocupă deloc existența lui Dumnezeu!

Așa că nu m-am putut abține să nu lăcrimez la cel mai frumos eseu despre Timișoara…

“Daca ar fi sa ma intrebe Dumnezeu cum as vrea sa fie ultima zi de viata, ar fi sigur o duminica.

Primavara, dupa ploaie, intr-un mai de poveste, cand salcamii sunt déjà infloriti si cand astepti nerabdator teii.
Desi poate uneori teiul e prea mult pentru o ultima zi…

Daca ar fi sa imi aleg un partener pentru aceasta ultima zi…
As alege un ateu sa ma insoteasca.
Pe la 9, dupa ce am baut cafeaua, l-as lua la plimbare prin centrul vechi al Timisoarei.
Cea mai veche poveste de dragoste… Timisoara

Am trece pe langa Biserica sarbeasca. Acolo, dupa 9, slujba e déjà inceputa.
Cantecele sarbilor se aud din biserica si, nu stiu de ce, invariabil, imi aduc aminte de adolescenta. Sper sa ma ierte preotii, dar nimic nu ma face mai fericita ca Bijelo Dugme…


Oamenii sunt si mai frumosi duminica.
Sau poate e doar impresia mea..
Apoi ne-am intoarce prin Piata Victoriei si am lua-o pe stradutele ce mustesc de istorie si te intorc in timp, in vremurile cucoanelor si a rochiilor lungi si a trasurilor si a domnilor cu joben.


Sunetele clopotelor se impletesc peste oras si nu am cum sa ii explic ateuluidinultimazi esenta Timisoarei mele.
Romani, unguri, nemti si sarbi si evrei si bulgari laolalta, fara intrebari si fara ranchiuna si fara priviri piezise.

I-as spune ca toata copilaria mea a insemnat muzica sarbeasca si Euro crem si Cipiripi si cuvinte unguresti si nemtesti pe care ma straduiam sa le retin…
Ca am invatat pe de rost, fara sa le stiu sensul, cuvintele cantecelor de la Hari Mata Hari si Plavi Orchestra si ca si acum plang cand le ascult.
Iar cand inchid ochii ma vad la reuniunile din clasa de la generala 24 si il zaresc pe dirigul Jinaru, imbracat in camasa cadrilata si pantaloni mulati, spre disperarea secretarului de partid, vorbindu-ne la orele de PTAP de razboiul dintre Iran si Irak si invatandu-ne sa iubim Pink Floyd si nu partidul.


Nu stiu, dragul meu ateu, daca Dumnezeu exista cu adevarat sau e doar setea mea de Iubire infinita.
Dar daca cred in El nu pierd nimic, chiar de ar fi doar plasmuirea mea.
In schimb, tu pierzi tot, daca El exista.

Iar asta ma face sa ma rog si mai tare pentru tine, in timp ce ma plimb intr-o duminica ploioasa de mai, prin cel mai frumos oras din lume, imensa mea iubire, Timisoara…“

https://www.impactpress.ro/2020/05/26/cel-mai-frumos-eseu-despre-timisoara-judecatoarea-adriana-stoicescu-mediteaza-transcedental-la-ultima-duminica-din-viata-sa/

Piața Victoriei

Piața Unirii

Piața Libertății

Canalul Bega

Parcul Central

Parcul Rozelor

Parcul copiilor

Umbreluțele Timișoarei

Porumbeii Timișoarei

Iulius garden

Timișoara noaptea

YouTube player
YouTube player
YouTube player

Fără limită

Există o limită,
dar nu în toate.
există o limită,
atunci când doare,
atunci când vrei,
atunci când speri,
dar nu şi pentru vise.
Visele
pot crea în mintea ta
punți peste obstacole
de netrecut,
pot sa-ți ducă gândul
acolo unde trupul
nu mai are puterea
să ajungă.
Rămâi în LinișteaTha ...

Rămân… să visez liniștit! 😛

https://www.facebook.com/Sabin111Sabin/videos/2282597765205848

YouTube player

Alege

Minunat textul din imagine! 😊

💃Fiecare dintre noi avem ziduri, mai puternice sau mai slabe, cu care ne înconjurăm pentru a ne simți protejați.
💃Unele persoane par intangibile, astfel încât ai impresia că un pas, din cei trei câștigați într-o zi spre sufletul lor, îl pierzi în ziua următoare…
💃Se pare că persoanele care-și păzesc cel mai bine inima sunt și cele extrem de sincere,…pentru că sensibilitatea lor reclamă o protecție maximă….
💎Tocmai pentru că au fost situații în care și-au lăsat zidurile jos și au fost rănite.
💎Este un mod de apărare împotriva celor care dărâmă ziduri doar pentru distracție.
💎Cine are de-a face cu o persoană care-și păzește inima trebuie să dea dovadă de multă răbdare și să vrea cu adevărat să o cunoască.
💗💎Cine își ține inima ascunsă face o selecție doar a celor care simte că merită acest “lucru.”
💗Dacă până acum nu ai reuşit să trăieşti aşa cum ţi-ai fi dorit; dacă până acum nu ai reuşit să iei deciziile care ţi-ar fi schimbat viaţa în bine, dacă până acum nu ai reuşit să îţi împlineşti cele mai măreţe visuri, dacă povestea ta de viaţă este încărcată cu deziluzii, cu dureri şi cu amintiri triste, întoarce pagina jurnalului tău şi scrie o altă poveste!
💃Fiindcă de azi poţi începe o nouă viaţă.
💃Cu noi începuturi, cu noi şanse, cu visuri noi, cu oameni noi.
👥💗Cu alte povești frumoase, cu alte iubiri, cu alte amintiri.
💗💗Crede în tine, preţuieşte-te şi trăieşte frumos!
💗💗Acceptă prezentul, uită trecutul și ai încredere în viitor!💗

https://www.facebook.com/6.Gabriela.Brigi.19/photos/a.1349516348503661/3632635900191683/

YouTube player
Ce final fain… 😊

Chiar îmi pasă

Îmi place cum scrie Gabriela, îmi plac ideile ei… Chiar dacă nu știu dac-o să-mi placă vreodată ploaia 😜 😅 Sau dac-o să fiu vreodată capabil să învăț să dansez 🤣

“”Ai dormit bine?”
“Ai grijă!”
“Sună-mă când ajungi”
“Mi-e dor de tine!”
“Pot să te văd ?”
Nu întotdeauna trebuie să existe și un “te iubesc” pentru a înțelege că omului aceluia chiar îi pasă de tine. E de ajuns doar să asculți cu atenție și îți vei da seama și singură cât de importantă ești pentru sufletul său.

În viaţă trebuie să ştii pentru cine să zâmbeşti şi pentru cine să plângi… sunt prea puțini oamenii care le merită pe amândouă…
Învață să râzi, să cânți, să dansezi, să îți placă ploaia, să nu mai ai așteptări și să iei totul așa cum vine, să nu te dai bătut, să lupți, să devii un om mai bun, să uiți, să mulțumești….să iubești….. Iar dacă nu îți iese din prima, încearcă din nou!”

https://www.facebook.com/6.Gabriela.Brigi.19/photos/a.1349516348503661/1990718801050076/

YouTube player

Oare?

Oare să fiu din nou excepția care întărește regula? Atipicul care am constatat că sunt în ultima vreme în anumite situații? Sau poate vede Gabriela lucrurile prea în negru…

“Ne-am transformat în oameni complicaţi…”
Eu în niciun caz! Poate alții…

“Oameni care nu se mai bucură când sunt îmbrăţişaţi, care nu mai zâmbesc la alinturi.”
Ba din contră, mie chiar îmi place și să îmbrățișez, și să fiu îmbrățișat. Și la fel de mult îmi place să alint ființele dragi…

“Ne-am transformat în oameni care nu-i mai bucură lucrurile mărunte, care aleargă după lucruri complicate, alea par să aducă fericirea. Uitând că fericirea e relativă.”
Nici aici nu mă încadrez, pot să dau zeci de exemple de lucruri mărunte care m-au făcut fericit, chiar și doar pentru câteva clipe sau minute. Uite unul: muzica!
https://www.youtube.com/watch?v=o5Ht6WIhhmU

“Ne-am transformat în oameni răutăcioşi, egoişti fără urmă de bunătate.”
Egoismul e una din trăsăturile definitorii ale ființei umane. Așa că e ceva firesc, deci nu e de condamnat, ci e de înțeles și de acceptat. Depinde doar de noi să știm să descoperim în noianul de nevoi care ne caracterizează, nevoia aceea egoistă de a ne satisface sufletul făcând bine altora. Mie mi se mai întâmplă din când în când să am astfel de egoisme.

“Nu ne mai place să fim buni, considerăm că bunătatea înseamnă prostie, uitând că bunătatea e pentru sufletele alese.”
De acord că uneori bunătatea se dovedește prostie, am constatat asta pe propria piele, dar niciodată n-am regretat-o. Nu știu de ce, poate pentru c-oi fi un suflet ales? 😉😇

“Uitând că rău, egoist poate să fie oricine…dar nu şi bun.”
Nu sunt de acord, oricine poate fi bun în felul lui, totul e să găsească contextul favorabil care să-l ajute să scoată în evidență aceea latură a personalității sale.

“Ne-am transformat în oameni indiferenţi, orgolioşi, lăudăroşi.”
Ei, aici sunt oarecum de acord. Sunt destule lucruri care mă lasă indiferent. De cele mai multe ori pentru că sunt conștient că nu am cunoștințele și informațiile necesare ca să pot să-mi expun un punct de vedere pertinent. Și atunci prefer să trec peste. Și evident că am și eu orgoliile mele. Chiar dacă nu le consider exagerate, posibil să mă înșel și să apar altfel în ochii celorlalți. Iar dacă faptul că nu sufăr de falsă modestie e interpretat ca lăudăroșenie, atunci da, sunt și lăudăros. De altfel, în tot ce am scris până acum, n-am făcut altceva decât să mă laud de unul singur 🤣

“Nu ne mai place să oferim mereu aştepăm să primim.”
Au fost situații în care am dăruit mai mult decât am primit. Dar nu mi-a părut rău niciodată. Și nici nu am așteptat să primesc înapoi, deși, în mod firesc, mi-aș fi dorit asta. Dar viața m-a învățat că nu întotdeauna ceea ce poți tu să dăruiești este și ceea ce are nevoie cel căruia i-ai dăruit.

“Nu ne mai place să credem, mereu purtăm îndoiala în suflet.”
“Credința poate fi definită pe scurt ca exprimând gândul întreținut mereu în minte. Ea înseamnă a accepta ca fiind adevărat ceea ce este acum tăgăduit de către rațiune și simțuri”… Conform acestei definiții dată credinței, eu sunt un credincios fară nicio șansă de vindecare 😜

“Nu mai zâmbim din suflet, ne-am pierdut entuziasmul şi credinţa.”
Eu sunt un mare fan al “terapiei prin râs”, terapie pe care am aplicat-o mereu în momentele grele (și nu numai) ale vieții mele. Trăiesc pentru că sufletul meu n-a uitat niciodată să zâmbească!

“Ne complacem în situaţii doar pentru a nu mai lupta.”
Recunosc că nu sunt adeptul luptelor cu morile de vânt. Sunt dispus să mă lupt atunci când cred că am o șansă cât de mică, chiar și doar teoretică. Sau când consider că mi s-a făcut o mare nedreptate!

“Ne rugăm doar când dăm de greu uitând să mulţumim când ne e bine.”
Eu nu mă rog când dau de greu, eu caut să mă adaptez situației și să găsesc cele mai favorabile soluții în contextul respectiv, pe principiul că în orice rău, există intotdeauna și un bine, totul e să știi să-l identifici. Iar când mi-e bine, mai degrabă mă felicit, că știu că am și eu un merit în asta 😇

“Nu mai ajutăm din suflet, o facem din nevoie ori din interes…”
Cum am explicat deja, nevoile, interesele sunt trăsături fundamentale ale sufletului uman. Așa că atunci când ajutăm, o facem de fapt tot din suflet.

“Nu mai cerem iertare când greşim, iar lucrurile anormale ni se par normale.”
Eu mi-am asumat mereu greșelile atunci când le-am conștientizat sau când mi-au atras alții atenția asupra lor. Și când a fost cazul, mi-am cerut și scuze. Am și câteva exemple publice în acest sens. Cât despre normalitate… e un subiect mult prea vast ca să intru în el. Chiar dacă am câteva păreri in care cred. Știu doar că unele lucruri ce erau considerate anormale acum 100 de ani, sunt considerate foarte normale acum și posibil ca unele lucruri considerate normale acum să fie considerate anormale peste 100 de ani…

“Nu mai comunicăm, nu mai înţelegem, dar ne oprim să bârfim la primul colţ de stradă.”
Chiar dacă poate nu par, dar eu sunt mai introvertit de felul meu. Sau am fost vreme indelungată. De multe ori am ținut în mine nemulțumirile avute în loc să le discut deschis. Motiv pentru care am suferit timp îndelungat în tăcere. Până când am înțeles că procedând astfel, îmi fac singur rău. Și încet, încet, am învățat să comunic și să mă lămuresc că succesul unei relații, indiferent de natura ei, constă în primul rând în comunicare. Comunicarea este cea care poate evita conflictele sau le poate rezolva atunci când ele există deja. Este însă important ca toți cei din relația respectivă să înțeleagă acest adevăr!

“Nu mai întrebăm tragem singuri concluzii, suntem experţi în interpretări.”
Cum am arătat deja, eu în general mă feresc de concluzii sau interpretări vizavi de lucruri la care nu mă pricep, și prefer să le ignor. Chiar și când mă implic într-o dezbatere pe marginea unui subiect, am grijă să subliniez că îmi exprim o simplă părere, posibil greșită, și nu fac o afirmație, care în mod normal se consideră ca fiind adevărată.

“Nu mai vrem să fim buni pe motiv că am fost….nu mai vrem să iubim pentru că am iubit în trecut prea mult…”
Eu vreau să fiu în continuare bun, pentru că așa simte nevoia egoismul meu. Și nu mai vreau să iubesc nu pentru că am iubit în trecut prea mult (deși chiar asta am făcut), ci pentru că sunt conștient că la vârsta și la situația mea, nu mai pot dărui fericirea pe care ar merita-o femeia care eventual s-ar îndrăgosti de mine. Motiv pentru care prefer prietenia sinceră, care e mult mai altruistă și mai înțelegătoare decât dragostea…
ERATĂ, 22.10.2021 – M-am îndrăgostit nebunește! 😇😍

“Nu ne deschidem sufletele în faţa oameilor care ne iubesc apoi îi învinovăţim că au plecat…”
Eu mi-am deschis sufletul și în fața unor oameni care nu m-au iubit și pe care nu i-am iubit nici eu, ci doar le-am apreciat felul lor de a fi. Și n-am învinovățit pe nimeni, niciodată, că n-a avut nevoie de sinceritatea mea sufletească.

“Nu ne mai bucură lucrurile simple…”
Dovadă că nu este așa, sunt chiar aceste gânduri… simple și sincere…

https://www.facebook.com/6.Gabriela.Brigi.19/photos/a.1349516348503661/3633711146750825/

YouTube player

Muzică pentru sufletul meu – Beyond the Black

Motto:
Muzica mă apropia de lucruri,
punea un arc între mine şi ele
şi puteam să cad de departe, din sfere,
fără să-mi frâng nici un mădular,
fără să-mi pierd nimic din putere.


Muzica alegea din mine, ca un magnet,
sentimentul arămiu, sentimentul violet.
Le ridica în sus ca pe nişte fire
de iarbă-n încolţire.
..

Muzica II – Nichita Stănescu

Că mi-a amintit fiu-meu de Beyond the Black, am verificat în lunga mea listă de așteptare și am găsit acolo 4 piese 🙂

YouTube player
YouTube player
YouTube player
YouTube player

Învață!

Învață să-ți stăpâneşti emoția şi vei primi mângâierea şi blândețea sufletului tău!
Învată să iubeşti cu ochii închişi şi vei reda inimii tale vederea pierdută!
Învață să simți fără sa întrebi, fără să înțelegi şi vei găsi echilibrul inimii tale!
Învață să vezi oamenii dincolo de aparențe şi îți vor fi mereu aproape!
Învață sa zâmbeşti când te cuprinde tristețea.
Invată sa te ridici, să speri, să visezi …Învață …

Învață, să nu uiti!

https://www.facebook.com/Sabin111Sabin/videos/5280458948694250

YouTube player
Învață de la stâncă/bolovan cum neclintit să crezi… 😜 😇

Muzică pentru sufletul meu

Singurul lucru de pe forum care mi-a lipsit după ce m-am retras a fost topicul de muzică “O curiozitate…“, de care prinsesem drag chiar din primele postări. Și chiar dacă nu mă mai afecta direct, am fost foarte supărat când Pisicuts, în stilul lui arbitrar, l-a închis 😢
Una din postările mele de suflet este și va rămâne chiar ultima mea postare pe acel topic:

“Prima mea postare pe acest topic superb… și ultima a bolovanului care am fost până azi…
Mulțumesc, @thecat 😊 Topicul tău, născut aparent dintr-o nedumerire (spun aparent, pentru că în universul care nu doarme niciodată, nimic nu e întâmplător 😉), a dovedit fără putință de tăgadă că mai devreme sau mai târziu, sinceritatea sentimentelor va învinge minciuna, falsitatea și parșivitatea…
Iubiți muzica și veți rămâne mereu excepțional de fericiți ca mine…”

For my dreams I hold my life
For wishes I behold my nights
The truth at the end of time
Losing faith makes a crime

YouTube player

După cum am scris și în primul meu articol, inițial singurul motiv pentru care mi-am făcut acest blog a fost acela de a mă putea apăra împotriva unor eventuale atacuri nedrepte la adresa mea, după ce mi-am șters contul de pe forum. Chiar nu mă gândeam atunci că până la retragerea mea voi mai publica 2-3 articole. Și cu atât mai puțin credeam că voi continua să public și după ce lucrurile s-au liniștit. Dar se pare că e valabilă zicala că “pofta vine mâncând“, pentru că, aidoma sentimentelor mele vizavi de topicul pomenit la început, am prins drag și de blogul meu 🙂

Așa că acum câteva seri, savurând un pahar de vin combinat cu o piesă pe care n-o mai auzisem dar care mi-a plăcut la nebunie, mi-a venit o idee. Să încerc să fac din blogul meu o extensie la topicul atât de drag mie. Cel puțin în ceea ce mă privește. Pe principiul că nimic nu dispare, ci totul se transformă… 😉 Așa că am ajuns să mă gândesc foarte serios ca atunci când voi simți nevoia să-mi împărtășesc sentimentele declanșate de vreo melodie, s-o fac aici, așa cum o făceam pe vremuri pe forum 🙂 Și azi m-am hotărât să-mi pun gândul în aplicare!

În același timp, am constatat cu surprindere că blogul meu e accesat zilnic de câțiva vizitatori. Nu știu de unde provin ei, dar bănuiesc că sunt forumiști.
Așa că lansez invitația tuturor vizitatorilor mei care vor să-și transmită anumite sentimente prin muzică, să-mi transmită preferințele lor sub formă de link-uri de pe youtube, însoțite de eventuale comentarii. Le garantez că le voi publica sub orice nickname vor dori ei.
Preferințele pot fi transmise prin oricare din mijloacele de mai jos:

  • mesaje trimise prin pagina de contact
  • comentarii la articolele mele, de preferat la cele legate de muzică
  • mailuri la adresa gvbolovan@yahoo.com
  • SMS sau WhatsApp, la cei care-mi știu deja numărul de telefon

Și pentru că am început cu Nightwish, voi continua tot cu ei. Nu auzisem de ei până acum vreo 5 ani, când cineva a căutat o piesă de-a lor din calculatorul meu. Piesă care mi-a plăcut mult, așa că am început să-i urmăresc atent. Și in scurt timp, a devenit una din trupele mele preferate…

YouTube player
YouTube player
YouTube player
YouTube player
YouTube player

Cred că e cazul să mă opresc, că altfel mă prinde dimineața la câte piese îmi mai plac… 😁

Rodion

“Rodion G.A. considerat drept părintele muzicii electronice româneşti şi totodată unul din cele mai importante nume ale scenei electronice şi progressive rock din Europa de Est a trecut în neființă, după o boală gravă.

„Tăticul meu s-a stins din viață în urma unei suferințe îndelungate, purtate cu demnitate și curaj. Drum lin, suflețel”, a anunțat fiica artistului, pe Facebook. Pe numele său adevărat Rodion Ladislau Roșca, Rodion G.A. a folosit la început unul și mai apoi mai multe magnetofoane şi şi-a înregistrat chitara și, prin supraimprimare sau supramodulare, a obținut un sound complet schimbat, foarte asemănător cu cel a sintetizatorului…”

Citeste mai mult pe: https://www.pressalert.ro/2021/03/parintele-muzicii-electronice-romanesti-nu-mai-este-printre-noi-murit-rodion-g/

Ce vremuri…

YouTube player
YouTube player
Foarte interesant și realist documentarul…