Cargo – Un… bolovan

Ca timișorean, n-ai cum să nu-ți dea lacrimile la așa ceva…

“… mi-e greu să explic ce e Timișoara unei persoane care nu e de aici, pentru că aici, în Timișoara, și cuvintele, ca și oamenii, sunt altfel…”

“Nicu, Moni, Kamo și-alți pletoși
Cu pantaloni strâmți și soioși
Sepi, Ioji, Baniciu și-alți chitariști
Zgomotoși și fanteziști
Pe Cârcu, Ujică și Foarță
Îi știam din scoarță-n scoarță
Am avut un Progresiv TM
Iar joile, la Tineretului, mergeam la Club PM
Și-acum părul pe mâini mi se ridică
Când îmi amintesc de Ilie, Dixie, Bujor și Lică.
A fost un 16 Decembrie, după calendare
Și-apoi Nu mai am țigări și Călare pe Motoare.
De erai la Loga, Filist, Lenau schule
Ind unu, Auto sau alte scule
Mergeai să bei bere, ca toți liceenii
La Bănă, Flora și la Șari Neni
Timișoara era curată ca la neamț în șpaiț
La Violeta mâncam înghe și prăji
Iar la Trandafirul, kranz.
Beghei, Voința, Canotaj
Blazzaj, Implant, Quo Vadis, Survolaj
Și Marius Giura cu Gărâna Jazz.
Corso, duminica, la pas
Cu Otteri, Guban, Adidas.
Ocsko, Jefferson, Pumeți
Szervus tok, Mișto, Băjeți.
Crtani Film, Treci Kanal, Studio B
TimRock la Groapa CFR
ABRA, Metamorf îmi vin acum în minte
Și n-am cum să uit de Celelalte Cuvinte.
Dugme, Ćorba, Lokomotiv GT, Omega,
Terasa mică de la Conti,
Chiar lângă ceasul de la Bega,
Chiar de mă crezi un pic nebun
Noi spunem Néptun, nu Neptun
Nu e duminică fără o zupă
Făcută, musai, într-o kuktă
Avem o Operă și-o Catedrală suplă
Iar la mulțam, răspundem…”cuplă”.
Multe figuri dar niciodată fițe
Clisă cu ceapă la Hambarașii La Căpițe
Parkere, stivale, geci de piele
Și mândri umblam, de de-abia-ncăpeam în ele.
Mai era câte unul mai fraier
De ziceai că s-a-mbrăcat la Krauser
Dar, în general, eram băieți deștepți
Și-aveam postere de la Bravo pe pereți
Iar zi cu soare, fără soare
Mergeam să vedem meciul cel mare.

Și dacă tu, Adi, ai zis de atâtea ori “Cu o mână cânt la chitară iar cu o mână țin steagul Timișoarei”, acum mă pot ridica și spune: “Și eu sunt Timișorean”. Și nu numai eu. Suntem mulți. Și vom ține steagul Timișoarei. Și pentru toate astea, îți mulțumesc, Adi. Ce frumoasă era Timișoara cu tine…”