“Fanii regretatului Adi Bărar, liderul formației Cargo, care a trecut în neființă la începutul lunii martie, au ocazia să aducă un omagiu celebrului artist timișorean prin intermediul unui site dedicat…”
” Și de-o fi și eu să mor/ Nu vreau să vă întristați!/ Să cântați și să jucați, până în zori…/ Și dacă din când în când/ O să mă primiți în gând/ VOI FI APROAPE DE VOI!/ Închin paharul și vă spun:/ Îi mulțumesc celui de sus / Că îmi va da prieteni buni/ Și nu-s singur pe acest drum.”/
Intersant e faptul că de multă vreme piesa asta este și pentru mine prima dintre piesele care fac parte din testamentul meu muzical, atunci când va veni vremea să mă retrag.
Ca timișorean, n-ai cum să nu-ți dea lacrimile la așa ceva…
“… mi-e greu să explic ce e Timișoara unei persoane care nu e de aici, pentru că aici, în Timișoara, și cuvintele, ca și oamenii, sunt altfel…”
“Nicu, Moni, Kamo și-alți pletoși Cu pantaloni strâmți și soioși Sepi, Ioji, Baniciu și-alți chitariști Zgomotoși și fanteziști Pe Cârcu, Ujică și Foarță Îi știam din scoarță-n scoarță Am avut un Progresiv TM Iar joile, la Tineretului, mergeam la Club PM Și-acum părul pe mâini mi se ridică Când îmi amintesc de Ilie, Dixie, Bujor și Lică. A fost un 16 Decembrie, după calendare Și-apoi Nu mai am țigări și Călare pe Motoare. De erai la Loga, Filist, Lenau schule Ind unu, Auto sau alte scule Mergeai să bei bere, ca toți liceenii La Bănă, Flora și la Șari Neni Timișoara era curată ca la neamț în șpaiț La Violeta mâncam înghe și prăji Iar la Trandafirul, kranz. Beghei, Voința, Canotaj Blazzaj, Implant, Quo Vadis, Survolaj Și Marius Giura cu Gărâna Jazz. Corso, duminica, la pas Cu Otteri, Guban, Adidas. Ocsko, Jefferson, Pumeți Szervus tok, Mișto, Băjeți. Crtani Film, Treci Kanal, Studio B TimRock la Groapa CFR ABRA, Metamorf îmi vin acum în minte Și n-am cum să uit de Celelalte Cuvinte. Dugme, Ćorba, Lokomotiv GT, Omega, Terasa mică de la Conti, Chiar lângă ceasul de la Bega, Chiar de mă crezi un pic nebun Noi spunem Néptun, nu Neptun Nu e duminică fără o zupă Făcută, musai, într-o kuktă Avem o Operă și-o Catedrală suplă Iar la mulțam, răspundem…”cuplă”. Multe figuri dar niciodată fițe Clisă cu ceapă la Hambarașii La Căpițe Parkere, stivale, geci de piele Și mândri umblam, de de-abia-ncăpeam în ele. Mai era câte unul mai fraier De ziceai că s-a-mbrăcat la Krauser Dar, în general, eram băieți deștepți Și-aveam postere de la Bravo pe pereți Iar zi cu soare, fără soare Mergeam să vedem meciul cel mare.
Și dacă tu, Adi, ai zis de atâtea ori “Cu o mână cânt la chitară iar cu o mână țin steagul Timișoarei”, acum mă pot ridica și spune: “Și eu sunt Timișorean”. Și nu numai eu. Suntem mulți. Și vom ține steagul Timișoarei. Și pentru toate astea, îți mulțumesc, Adi. Ce frumoasă era Timișoara cu tine…”
…”