actualizare – 29.12.2021 11:20 – 🧑 – …
Știu, știu că am spus că nu le am cu poezia. Și e perfect adevărat! Dar n-am zis niciodată că nu există și poezii care îmi plac… 😉
Dacă
“Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.
Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea.
Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?”
Elena Liliana Popescu
Adânca privire
“Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţeaza umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeţii însă iată ce-mi arată :
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.”
ADRIAN PĂUNESCU
Poveste
O poveste ducem fiecare
Cautandu-si partea lui de cer
Unii dau de la inceput de soare,
Altii lasa-n urma doar mister.
Dar de dau sau nu de fericire,
Alta cale sa aleaga nu-i,
Oamenii-s facuti pentru iubire
Fiecare cu povestea lui.
Peiu Elena
TE IUBESC FEMEIE FRUMOASĂ
Te iubesc, te iubesc femeie frumoasă;
Te iubesc când ești dulce sau capricioasă.
Ești pulbere de stea și rază de lună…
Te iubesc când ești rea, te iubesc când ești bună!
Te iubesc, te iubesc femeie frumoasă;
Te iubesc când ești calmă sau mânioasă.
Ești zâna cea bună când zorii se casc…
Te iubesc dimineața că mă faci să renasc!
Te iubesc, te iubesc femeie frumoasă;
Te iubesc când ești crudă sau generoasă.
Ești flacăra iubirii pe aripi de nor…
Te iubesc cât respir, te iubesc până mor!
Alin Dumitrescu
www.facebook.com/alin.dumitrescu.92167/posts/695186334599981
CU TINE
Cu tine viața mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Si mă sfârșesc in fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare și e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi înflorește lancea ruptă,
Cu tine sunt și mare, sunt și mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, și nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi și-alung zăpezi,
Cu tine nici tristețea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept și sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghețar,
Cu tine-ncep și se termină toate,
Cu tine intr-un schit apar – dispar.
Cu tine e lumina și-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoșesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău și e mai bine,
Cu tine reîncepe viața mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.
ADRIAN PĂUNESCU
Dacă
De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;
De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,
Să pierzi, şi iar să-ncepi ca-ntâia dată,
Iar c-ai pierdut – niciun cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decât Voinţa, ce le strigă “Sus!”
De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o încerci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
Rudyard Kipling
Tu eşti…
Tu eşti tăcerea credinţelor mele
Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvânt ce te cheamă
Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.
Tu eşti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa căruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.
Tu eşti poate însuşi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-şi apele
În frânturile surâsului tău.
Îţi port uneori paşii în priviri
Şi surăsul în joc de petale,
Îţi darui zambete şi-ţi fur amintiri
Ascunse în şoapte domoale.
Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz
Sunt râs şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz
Şi-s tristă de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sărutul furat la-ntâmplare
Sunt scrisul stângaci în nopţi de april
Sunt prima şi ultima floare
Sunt mâinile tale duioase şi reci
Sunt noaptea ce nu o poţi rosti
Sunt visul purtat în gand de-amândoi
Sunt miezul de noapte şi norii de zi.
Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminată,
Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
Un zâmbet pierdut în râsul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisă dar niciodată citită,
O mână alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fără rost
În ierni de aşteptare.
Tu eşti dimineaţa albă care-şi lipeşte
Trezirile reci şi moi de geam,
Tresărindu-mi tăcut în perdele
Ştiind că tu eşti tot ce am.
Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsă într-un apus de nedesluşit,
Rostagolindu-şi visator chemările
Spre alte chemări.
Tu eşti cu ochii umezi
De surâsul stelelor,
Ce tremură adânc de dureros în mine
Cand şoaptele mele ţi le daruiesc.
Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stăpanesc şi pe care
Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte.
Tu eşti primăvara cu inimi înflorite
Răsfirand crengile de cais,
În fiecare fereastră
A ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă.
Tu eşti răsuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenunchiază furtunile
Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.
Tu eşti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamnă,
Şi cantecul meu
Te leagănă în braţe mângâietoare.
Tu eşti iarna cea pustie
Ce mă frange în fiecare despărţire,
Cu ochi străini şi plecări nedefinite
Spre ţărmuri stinse de dor.
Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele
Care se infioară sub numele tău,
Şi-şi înalţa miresmele
În sonoritatea albă a unei chemări.
Tu eşti tăria ce se ridica în copacii mei
Şi le înfloreşte crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilăresc.
Tu eşti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns întrebărilor mele
Dincolo de fărâma de lună oprită în geam.
Tu eşti pasul nehotărât
Al străzilor mele înfrigurate,
Din dimineţile când te aşteptam
Cu aripi înălţate în zbor şi ochii înlacrimaţi de durere.
Te iubesc cum iubesc dimineţile
Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine,
Ca un cantec închis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tău.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-şi înalţă culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Şi greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunţile noastre,
Ca un cantec uriaş de mâine
Ce ne uneşte visurile.
Ma întreb de-i cu putinţă
Ca tu să mă iubeşti
O ! Tu cea cu ochii
Atât de limpezi şi frumoşi.
George Şovu
Liniștea
Ochii tăi îmi aduc liniştea,
chiar şi când nu mă priveşti …
vocea ta mă strigă,
chiar şi când vrei să taci …
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1174185159734256&id=512818012537644
Cântec de dor
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.
Nichita Stănescu
PELERIN PRIN SUFLET
Doar, anotimpurile s-au schimbat în timp,
iar dacă vârsta nu-i obstacol, contratimp,
am găsit-o mereu vinovată, chiar neajuns,
dar în toamna târzie am căpătat răspuns.
Anotimp de cuvinte şi pe cărare de gând,
chem amintirile mult mai des, ca oricând
şi chiar dacă pe tâmple se-aşterne iarna,
sub plugul cuvintelor a încolţit primăvara.
Alerg printre cuvinte, mi-am găsit un rost
şi strânse-n cărţi, le pun la cald adăpost,
rostul cuvintelor îl simt o mană-cerească,
este semnul lăsat din viaţa pământească.
Dar, în toamna vieţii-s pelerin prin suflet,
iar poemele au devenit impresii, răsunet,
în cuvinte am găsit împlinire, chiar alinare
este mâna lui Dumnezeu, nu-i întâmplare.
Maria-Ileana Tănase
SĂ NU-NCETEZI
Să nu-ncetezi să crezi în tine,
Să nu-ncetezi să te iubești.
Cu fiecare zi ce vine…
Tu parcă mai frumoasă, ești!
Să nu-ncetezi să vezi apusul,
Nici răsăritul nu-l rata.
Tu ești regina, eu supusul…
Ce-n veci de veci te-o venera!
Să nu-ncetezi să adori marea,
Nici muntele nu-l ignora.
Ușor vei regăsi cărarea…
Când cerul ți s-o înnora!
Să nu-ncetezi să crezi în tine,
Să nu-ncetezi să te iubești.
Căci după ploaie, soare vine…
Așteaptă și-ai să strălucești!
Alin Dumitrescu
Am adunat din visul tău o floare
Priveam spre somnul tău rătăcitor,
Spre adierea pleoapelor închise
Şi am simţit cum pătrundeai uşor
Acolo, unde lumea e din vise.
M-am strecurat în visul tău, tiptil,
Fără să simţi a paşilor chemare,
Eram ca-n primăvara lui april
Când roua strânge razele de soare.
Tu alergai pe câmpul plin de flori,
Eu mângâiam un fir de sunătoare.
Când am plecat spre liniştea din zori
Am adunat din visul tău o floare.
Marin Bunget
Dacă aș ști
Dacă aș ști …
Că brațele tale
Sunt ramuri de flori,
Aș face un buchet cu ele
Să te strâng la piept
Cu drag…
Dacă aș ști…
Că ochi-ți sunt stele,
Aș lumina drumul meu
Să pot pășii spre grădina
Sufletului tău…
Să alerg către tine
Să miros florile
Bucurându-mi privirea
Cu ele…
Dacă aș ști…
Că buzele tale
Sunt lacrimi din ploi,
Aș sorbi cu nesaț
Strecurând miere
Doar tu…
Ești primăvara vieții mele
Alerg peste munți și ape
Să cuprind frumusețea din ele…
Mara Darie
https://www.facebook.com/PicaturaDeSuflet/photos/a.426198134090245/981544235222296/
Poem pentru doi…
Cine sunt eu ? Cărarea spre tăcere
ce traversează lanul cuvintelor deşarte,
ori poate sunt rătăcitoarea frunză,
oprită-n zbor de sârma cea ghimpată
a unei reci şi triste cazemate.
Tu ? Rămâi ce eşti: poemul vieţii mele
scris zi de zi, într-o perfectă rimă,
arareori găsită până-n apus de soare…
Deci, te compun cu greu, sub licariri de lună
şi-n vers de dor, la ţărm de mare !
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1041302832620629&id=901774129906834
Suflete, prund de păcate
Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
şi pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tău se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi.
Lucian Blaga
Ramai aici cu tine,
nici lent, nici prea grabit
Cand un apus coboara
tu urca-n rasarit
Si pune-le in soare
pe toate ce-au trecut
Si tot din soare-aprinde
lumina de-nceput
Hai vino la izvor
in ea ca sa te vezi!
De tine ti-era dor?
De campurile verzi?
Sa vezi cum iar alergi
si ai in brate viata
Si simti ca nu esti singur
cu tine e speranta.
Si aproape-ti sunt si muntii
si aproape ti-e si soarta
Si alergi si calea-i dreapta
si vezi deschisa poarta.
Marius Leordeanu
Am pătruns dincolo de privirea ta
și am descoperit nemărginirea fericirii,
am pătruns adânc în inima ta
și am descoperit inocența iubirii,
am pătruns profund în mintea ta
și am descoperit gândurile mele,
am pătruns în sufletul tău
și mi-am găsit liniștea…
https://www.facebook.com/Sabin111Sabin/videos/1678147015728204
01.06.2021
Cică azi e ziua copiilor… La mulți ani, copii! 😊🤗
Copii muguri, copii flori
Copii muguri, copii flori,
Pictează viața în culori
Ne fac din zile sărbători
Și cerul vieții fără nori.
În ochișorii lor senini,
De îngeri și de heruvimi
Vezi viața asta minunată,
Fără minciună, fără pată.
Sinceritate și iubire,
Au sufletelele lor pure
Cu inocență adevărată,
Ne cuceresc de îndată .
Ne fac din suflet, curcubeu
Chiar dacă, uneori e greu
Sunt motivația noastră
Precum, florile în glastră.
Trebuie zilnic îngrijite,
Udate și ocrotite
Să vadă soarele mereu,
Iubirea infinită a lui Dumnezeu!
Petraru Valentina
https://poeziipentrusufletulmeu.com/2019/06/14/copii-muguri-copii-flori/
Acelaşi gând
Fereşte-te să ai dreptate
când eşti îndrăgostit.
Mai bine să ai umbră,
mai bine să ai rază,
mai bine să ai lacrimă,
mai bine să ai orice altceva !
Un om îndrăgostit când are dreptate
e un om singur,
numai tristeţea are dreptate.
Tu, mai bine să ai bolovani 😉,
mai bine să ai vulturi
mai bine să ai albul zăpezii !
Nichita Stănescu
25.05.2021
Sint un fluviu ce curge prin prezent,
Izvorasc din dor,
Si ma revars in marea amintirii …
Sint un pod care leaga
Lucruri ce nu vor mai fi,
De cele ce n-au fost niciodata…
Sint o salcie ce plinge
Visul de eternitate
Al unei singure clipe …
Marius Leordeanu
22.05.2021
Am să-ţi fur un colţ de suflet,
şi-am să-l ascund
departe,
adânc,
în sufletul meu,
acolo unde
este un colţ lipsă,
acolo unde
a muşcat viaţa adânc,
lăsându-mă cu sufletul
pe jumătate…
Nichita Stănescu
18.05.2021
Femeile… ce ne-am face fără ele? 😉
Eu sunt femeie
Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femeie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.
Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî…
Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.
Eu sunt femeie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea…
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă…
Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.
Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.
Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie…
Anna Panovici
14.05.2021
Mai cred
Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire,
Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi,
Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire,
Prin trunchiul care urlă de foame de altoi.
E lumea încă-ntreagă, nu sînt pierdute toate,
Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr,
Mai cred în nebunie şi în virginitate,
Mai cred în înviere şi-n florile de măr.
Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră,
Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi,
Că, de atâta ură, curând ne vom iubi.
Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră,
Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri,
Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră.
Adrian Păunescu
11.05.2021
O lacrima Desprinsa dintre genele unei plapande amintiri Ce sta ascunsa-n fundul unui suflet Cazu Pe albul unei fragede petale... O raza dete peste ea Si-i zise: "Simt din caldura ta ca nu esti bob de roua... De unde vii si ce esti?" In vreme ce se destrama in pulbere de soare, Raspunse lacrima: "Eu sunt un strop de suflet Si sunt Ca picurii izvoarelor fierbinti: Vin totdeauna din adancuri - mari!"... Lucian Blaga
08.05.2021
Printre destulele mele job-uri, am fost și profesor 2 ani de zile. A fost o perioadă minunată… 😊
Dăruieşte-mi aripi Aş vrea să zbor până la stele S-ating cerul cu mâinile mele. Luna în braţe să o prind Şi norii-ncet să îi cuprind. Aş vrea ca ape să străbat în zbor Şi munţii să îi înconjor. Pădurile să le privesc de sus Stoluri de păsări să-ntâlnesc mai des. Aş vrea să fiu un fluture în zbor Din floare-n floare , călător. Sau poate-un avion ce lin pluteşte Şi prin văzduh , oraşe el uneşte. De raze aurii mă las condus Pe calea aerului sunt ca-ntr-un vis. Călătoria mea imaginară Are ca punct final o şcoală. De ce o şcoală şi nu altceva ? Acolo-i locul unde pot afla De la profesori, nu-i aşa ? Cum să prind aripi, ca să pot zbura.
https://www.facebook.com/901774129906834/photos/a.901781799906067/902114656539448/
05.05.2021
BĂTRÂNEȚEA Cine ştie bătrânețea Altul decât cel bătrân ? Haina grea peste tristețea Că nu eşti pe trup stăpân . Paşi-i sprijină bastonul , Ochii văd lumea prin ceață Şi de-abia te prinde somnul Înspre zori de dimineață . Mâinile tremurătoare Varsă ceaiul nebăut , Fiecare zi te doare Neputința tot mai mult . Nimeni nu are răbdare Să mai stea în preajma ta Şi găseşte fiecare Un motiv , spre-a te uita . Uite-aşa , singurătatea E tovarăşul de-acum Spre limanul unde soarta Va opri lumescul drum . Bătrânețea , ştim , soseşte Pentru toți e rostul firii , Suferă cine trăieşte Disperarea neiubirii ! Mariana Filipaş
02.05.2021
Paște fericit tuturor! 😊🤗
Eu sunt fir de poezie În poezie pot fi ce vreau să fiu Și iubită, și amantă, și dorință elevată Și îndrăgostita tristă Și lacrima din batistă, Primăvară pot să fiu, Tot ce vreau si tot ce știu. Pot fi înger în infern Plânsul dorului matern, Pot fi vrăjitoarea hâdă Să fac vrăji, plânsul să râdă, Sau frumoasa din poveste Și zăpada de pe creste, Marea mereu părăsită, Dragostea neîmplinită. Ce mai pot fi oare eu? Guvernanta unui Zeu. Sau păpușa aruncată Cu o mână dislocată. Pot fi zbor de pasărea Cu o aripă peltea. Sau un tril de păsări surde Cu penele mereu ude. Chiar și iarna zgribulită De iubire răvășită! Sau mai bine să-ți fiu ție Un fir blând de păpădie, Transparentă pălărie! Toate sunt în poezie! Mihaela Moisescu
https://www.facebook.com/photo?fbid=200453445213223&set=a.199088708683030
30.04.2021
Am învățat să-mi fac aripi din cuvinte,
să zbor dincolo de dorințe,
acolo unde fericirea își face cuib.
Suspinul unui izvor
imi aranjează ca pe niște cărți
gândurile despre lume.
Încă mai trag de crengile înverzite
ale tinereții mele
și le aduc tot mai mult în mijlocul sufletului
să devină pădure răcoroasă
pentru zilele dogorite ale vieții.
Hrisostom Filipescu
27.04.2021
Pluton Aştept primăvara: vreau să fiu dus de un pluton suav la primul zid şi împuşcat cu muguri şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile, să vină toate albinele la rănile mele şi să mă transporte pe aripi către tărâmul de polen unde merită să ajung cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot, cu primăvară cu tot, acum şi-n veacul vecilor. Adrian Păunescu
24.04.2021
O nouă zi O nouă zi iar a sosit Bucuria m-a pândit Sufletul mi l-a-nvelit Pentru a fi fericit. Cu pensula vieții în mână Voi zugrăvi o zi bună. Voi folosi culori pastelate Și idei amestecate. Gândurile, visele eliberez Spre zări albastre le trasez Inima mi-o colorez Nu uit s-o remodelez. Tristețile le agăț în zbor De aripile păsărilor Să le ducă-n depărtări Să rămână printre nori. Fluturi, soare, flori și voie bună Să-mi fie la îndemână Să pot țese pentru voi Zile blânde, fără "ploi ".
https://www.facebook.com/901774129906834/photos/a.901781799906067/2298509083566658/
23.04.2021
Actorii Cei mai dezinvolti - actorii! Cu manecile suflecate Cum stiu ei sa ne traiasca! N-am vazut niciodata un sarut mai perfect Ca al actorilor in actul trei, Cind incep sentimentele sa se clarifice Moartea lor pe scena e atat de naturala, Incat, pe langa perfectiunea ei, Cei de prin cimitire, Mortii adevarati, Morti tragic, odata pentru totdeauna, Parca misca! Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata! Nici macar pe-asta n-o stim trai. Vorbim anapoda sau tacem ani in sir, Penibil si inestetic Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile. Marin Sorescu
22.04.2021
FORȚA İUBİRİİ
Tu ai uitat cum e să fii iubită
Sau poate niciodată n-ai știut.
Poate de soartă te-ai lăsat lovită
Și te-ai temut s-o iei de la-nceput!
Poate cândva ai întâlnit iubirea
Dar n-ai știut s-o recunoști și-ai râs.
Lăsat-ai timpul să-ți întunece privirea
Și să înghețe superbul tău surâs!
Dar sigur sunt că meriți fericirea.
Și chiar de părul nins te-mpovărează,
Nu ignora când întâlnești iubirea...
Căci doar iubind și sufletu-ți vibrează!
Alin Dumitrescu
https://www.facebook.com/photo/?fbid=407321690053115&set=a.112643146187639
21.04.2021 Nud în zori Trupul tău gol a început să cânte, Deși nu l-a atins nici un sărut, Numai lumina ca o ploaie dulce În falduri străvezii s-a desfăcut. Cântecul lin vibrează-n încăpere, Pașii mei singuri au trecut arar, Șoaptele ne-au rămas ca-n scoici de mare În florile acestea din pahar. Acum sunt toate ca-ntr-un somn încet, Un cântec doar aud, fără cuvinte, Un murmur în lumina dulce-a zorilor Trupul tău gol a început să cânte. A. E. Baconsky