…Știu, știu că am spus că nu le am cu poezia. Și e perfect adevărat! Dar n-am zis niciodată că nu există și poezii care îmi plac… 😉
Vineri
05.07.2024
Îmi place să-mi ascult inima torcându-şi clipele
Îmi place să-mi ascult inima torcându-şi clipele,
să-mi trăiesc ninsorile şi ploile cu pasiune
şi să mă bucur când soarele-mi zâmbeşte.
Mă-ncălzesc pe dinăutru.
M-am reconstruit din bucăţi,
am amestecat aluatul copilăriei
cu aluatul dospit al tinereţii,
şi-mi trăiesc liniştită toamna.
Mi-e pielea arsă, precum coaja pâinii scoasă din vatră.
Miros a copt, dar nu mi-e foame.
Mi-e inima sătulă şi-mi place s-o aud torcându-şi
cu migală clipele.
Joi
23.05.2024
Mai
𝙈𝙖𝙞 încerc o dată. Chiar dacă nu mi-a ieșit. De o mie de ori.
𝙈𝙖𝙞 nădajduiesc. Chiar dacă am pierdut. De o mie de ori.
𝙈𝙖𝙞 cred. Chiar dacă m-am îndoit. De o mie de ori.
𝙈𝙖𝙞 rămân puțin. Chiar dacă îmi vine să fug.
𝙈𝙖𝙞 zâmbesc totuși. Chiar dacă îmi vine să plâng.
𝙈𝙖𝙞 mângâi. Chiar dacă îmi vine să lovesc.
𝙈𝙖𝙞 cânt. Chiar dacă îmi vine să urlu.
𝙈𝙖𝙞 insist. Chiar dacă îmi vine să renunț.
𝙈𝙖𝙞 visez. Chiar dacă mi se spune că e în zadar.
𝙈𝙖𝙞 cred în frumos. Chiar și când mă înconjoară urâtul.
𝙈𝙖𝙞 vreau să zbor. Chiar dacă mi s-au topit prea multe perechi de aripi.
𝙈𝙖𝙞 lupt să mă înalț. Chiar dacă lanțuri grele mă țin pe pământ.
𝙈𝙖𝙞 merg puțin. Chiar dacă am obosit.
𝙈𝙖𝙞 lupt să devin un om bun. Chiar dacă m-am săturat și eu de câte cusururi am.
𝙈𝙖𝙞 cred în mine, un pic. Chiar și când îmi pare imposibil să o fac.
𝙈𝙖𝙞 iubesc. Chiar și când nu primesc răspuns.
Mă 𝙢𝙖𝙞 las iubit. Chiar când mi se pare că nu merit.
Mă ridic. Mă 𝙢𝙖𝙞 ridic. Chiar dacă… cred că nu mai pot. Cum să renunț? Acum, în 𝙈𝙖𝙞?
Nu. Nu mai fug. Știu c-am fugit de mii de ori. Dar nu mai fug, domnule! Stai… Afară e 𝙈𝙖𝙞 .
E 𝙈𝙖𝙞 și în inima mea. Din ce în ce mai 𝙈𝙖𝙞.
Duminică
31.03.2024
31 martie 1933…

Duminică
17.03.2024
O duminică zurlie
E-o duminică zurlie cu miros de ceai fructat
Stau pe-o rază aurie, nu vreau să cobor din pat.
Ochii blânzi ai dimineții mă privesc nedumeriți,
Eu îi fac cu ochiul vieții și cu visuri mă alint.
Uite soarele cum strigă și-mi trimite un pupic,
Ziua asta mă intrigă însă nu mai fac nimic,
Mă apropii ușurel de obrazul tău pe care
Pun pupicul mititel și pe buze, sărutare.
Te-am trezit așa frumos merit să mă răscolești,
Vreau tu să mă-ntorci pe dos și să-mi spui că mă iubești,
Să-mi aduci cafea cu stele și chiar luna pe-un platou
Să ne îmbătăm cu ele și să ne iubim din nou.
Ce duminică cu moațe și cu ochii visători!
Ți-aș sta toată ziua-n brațe și te-aș tot iubi de zor,
Să fie invidioasă chiar zeița dragostei,
Astăzi stăm numai în casă și ne dăm iubirii ei.
Marți
12.03.2024
Vând timp
Vând timp,
mă așez la colțul străzii,
la un cuvânt distanță de florăreasă,
și-mi întind pe trotuar marfa.
Ore. Multe ore.
Pe cele trăite întreg
le pun în primul rând.
Pe cele ciobite, plânse,
cu secunde lipsă,
pe cele nedormite,
le îngrămădesc într-o margine.
Oamenii trec grăbiți pe lângă mine.
Eu le șoptesc: Vând timp!
Florăreasa strigă: Vând flori.
Ei se opresc la chioșul de ziare
și își cumpără iluzii.
Sâmbătă
24.02.2024
Dacă e Dragobete, Dragobete să fie! 😅
Dragobete, Dragobete
Dragobete, Dragobete,
Nu mai vreau să vii, băiete,
Prea ți-ai luat-o-n cap și crezi
Că eu vreau doar stele verzi.
Vii cu zâmbet nepermis,
La iubire ai permis,
Vii cu flori din florărie
Și îmi ceri săruturi mie,
Vii cu bombonele dulci
Și dorință îmi aduci,
Dar, vezi, eu m-am săturat
De atâta sărutat!
Vreau și eu mai mult de-atât
Vreau inel și vis oricât,
Vreau să mă duci la altar,
Să mă iei ca pe un dar,
Să mă faci nevasta ta.
Ai fugit? Nici chiar așa!
Dragobete, Dragobete
Hai că te aștept, băiete!