O viață… în 3 acte (1)

 

Exista o vorba din batrani ca doua momente nu le putem alege noi : nasterea si moartea!

In cazul celei dintai clar nu cred ca ne putem alege noi momentul si locul, mai degraba tine de DESTIN! Asa ca fie ca am vrut sau nu, m-am nascut intr o buna zi de decembrie. O familie ce initial parea una extrem de normala si traditionala, desi ulterior am aflat ca lucrurile stateau un pic altfel!

Mama avea 18 ani si o sarcina pierduta la activ, tatal deja 31 si la acea vreme pe val. Din partea tatalui lucrurile erau simple pe partea de gene fiind pur romanesti…….din partea mamei lucrurile erau un pic mai complicate! Strabunica plecata din peninsula Kamceatka, ajunsa mai apoi prin Siberia, ulterior cunoscand pe cel care avea sa imi fie strabunic (nu l-am cunoscut personal) care la origini era tigan polonez…

Bunica s-a nascut cand ei erau prin Republica Moldova deja, iar bunicul, nicio surpriza, tigan ursar de nationalitate maghiara. Din cei doi s-a nascut ea, undeva pe drumul spre Romania si spre adevarata Mecca a tarii, Bucurestiul.

La doar 16 ani ai ei, tatal meu fiind seful direct al viitoarei soacre, a cunoscut “minunea” blonda ce avea sa o ceara de nevasta. Soacra s-a opus vehement, spunandu-i textual “asta te lasa si cu 7 copii!”. Insa omul de neclintit in hotararea lui si-a urmat inima si a inceput dupa ce a luat-o de nevasta, sa ii faca toate poftele, sa ii cumpere bomboane cubaneze, ciocolata chinezeasca, fructe din belsug in special banane…..iar toate cele enumerate mai sus, cu totii cei care au prins acele vremuri, stiu ca erau adevarate chilipiruri!

Dupa o sarcina pierduta si venita relativ repede, la aproximativ 2 ani, am aparut eu fara sa vreau intr-o zi de 27 decembrie…….iar la un an si cateva luni, cea care se presupune ca imi este sora buna! Nasterea mea, a fost o adevarata bucurie in familia tatalui si dezastru total in cea a mamei, asta datorita faptului ca fiecare dorea sa seman in neamul lor…….iar eu ma bucur ca a fost asa!

Dupa aceasta scurta introducere vom trece in revista mai pe scurt aspectele importante.

La nici 2 ani distanta, intr o buna zi, cineva a sunat la usa unde la acea ora se afla doar mama cu fiul. Ca orice copil la varsta aia, imi doream sa fiu eu cel care sa deschida usa, asa ca mama isi i-a fiul in brate si cand copilul deschide yala, in usa se iveste EL in uniforma lui frumoasa si stralucitoare de aviator! Mama cu aviatorul se saluta cordial si se saruta, apoi mama lasa fiul jos, il pupa si ii spune ca “mami pleaca pana la piata si se intoarce repede!”. Copilul singur in casa asteapta si asteapta, insa mama mergand cu avionul la piata, probabil se pierde prin nori si nu mai regaseste drumul spre casa, ulterior copilul cautand-o cu tatal de mana prin scarile invecinate!

A urmat o perioada scurta dar frumoasa, la bunicii din partea tatalui la tara, undeva prin frumoasa zona a Buzaului, pana in momentul in care cel mic urma sa mearga la gradinita.

Odata ajuns la gradinita, micutul D, a fost indragit pe loc de cele 2 educatoare, care se ocupau de grupa lui. Dintr un motiv sau altul, ele spuneau ca este un copil inteligent, foarte ascultator insa totodata destul de retras.

Dupa un ciclu complet de gradinita, cu toate pozele de rigoare la activ, micutul D a ajuns si la scoala in clasa 1. Pt ca tatal avea un post mai bun, dar la ceva distanta de casa, micul D a inceput scoala acolo. Cand termina scoala, cu ghiozdanul in spate si impreuna cu cei 2 colegi si buni prieteni, pornea singurel catre depoul unde lucra tatal. De aici, de cele mai multe ori, era urcat intr-un tramvai in fata la vatman si era ,,debarcat” la statia, de unde tot singurel, mergea catre casa! Era acea generatie a celor cu cheia de gat……

Tot acolo, a avut loc primul soc al vietii, cand si-a vazut unul dintre cei doi prietenii luati pe sus de o masina pe trecerea de pietoni…..

Prietenul, a supravietuit, insa pierzand un an, el si micul D nu s-au mai reintalnit niciodata, deoarece in clasa a doua micul D a fost fortat sa faca o schimbare.

Datorita schimbarii locului de munca al tatalui, micul D a schimbat si scoala, cu una mai aproape de casa si la acea vreme cat si acum, scoala etalon a sectorului.

Aici a inceput cu o lucrare de control si cu un 4 clar 🤣. “Tovarasul” invatator si profesor Spoiala, avand o mare experienta in spate, intuieste si afla cu certitudine de la micul D ca la scoala de la care vine erau mult mai in spate cu materia….

Dupa un timp, vine si verdictul d-nului Spoiala la prima sedinta cu parinti. Potential foarte mare dar pe care nu pare dispus sa si-l atinga.

Cu toate astea, urmeaza olimpiade la aproape toate materiile……si micul D, face usor pasul catre adolescentul D trecand la gimnaziu.

Aici se impune ca unul dintre liderii clasei, mai ales ca deja acomodarea se facuse in aproape cei 3 ani.

Persoana care merita aici pomenita, este d-na Juncan Dorina, profesoara care l-a facut sa se indragosteasca de chimie, al carui favorit era, facand parte dintre cele 3 persoane pe care D-na Dorina, le lasa sa faca experimentele in laborator, in incercarea de a face chimia cat mai placuta elevilor.

Tot in acest ciclu, al vietii deja miniadolescentul D incepe sa aibe ochii pt fete…….prima care ii trezeste interesul, este colega Monica cu care se ,,duela” an de an, pt castigarea postului de comandant de grupa (cei care stiu vremurile inteleg) o bruneta simpatica, urmeaza ,,pasiunea” pt colega de la a 8 a B, Stoica Alina, de data asta o satena si se incheie cu asa zisa relatie cu Amalia, o bruneta inteligenta si frumusica si nu in ultimul rand rockerita infocata, relatie ce se va sfarsi odata cu plecare lui la liceu, ea mai avand la acea vreme un an de generala. Totodata Amalia este cea, care ii trezeste placerea pt fetele/femeile imbracate in rochii elegante.

In tot acest timp, tatal se apuca tarziu pe la 40 de ani de fumat, de baut grav si de umblat cu femei care si mai care (spre deosebire de D avea un succes natural 😁), care pana la urma il conduc spre o prapastie in care el s-a tot adancit.

Tot in acea perioada, au loc anumite momente in care D ajunge uneori sa petreaca serile pe strada dat afara din casa de tata in urma certurilor cu sora sa………

A urmat admiterea la liceu. Bineinteles , a ales un liceu de top, un liceu economic si a avut socul sa aibe in fata sa la admitere acea satena amintita……. Prin ,,sustinerea” familiei, D alege sa schimbe liceul cu unul mai putin renumit, alegand o clasa de chimie-biologie, de unde dupa doar un trimestru alege o alta clasa tot mai jos ca nivel, unde insa leaga o groaza de prietenii, mai ales ca era privit ca unul dintre tocilarii clasei 😀 si cel care facea lucrarile la cel putin o treime din clasa.

Insa era tinut intr-un oarecare “puf” de colegi,  pe tigari, pe bautura si pe faptul ca cine se uita urat la el platea 😉

Acasa lucrurile stateau tot asa dificil, insa macar vacantele la bunica si momentele cand, ca sa scape de tot, se refugia la una din matusi il faceau sa simta o oarecare siguranta.

Si in vacantele la bunica, adolescentul D, reuseste sa isi faca usor prieteni si prietene. La un moment dat, cu sustinerea unor rockerite cu minim 2 ani mai mari, ajunge sa isi invinga teama si incepe sa le cante seara de seara, atat lor cat si barbatilor “adevarati” aciuati de mirosul de……pasarica. Tot in acea perioada are parte de primul sarut initiat de altcineva, una dintre cele 3 fete din Galati, Larisa, care ca sa scape de alti “admiratori” il ia de mana si fugind pe ulite sfarseste in a-i oferi un sarut…..care avea sa nu se mai repete.

In acest timp la scoala, D devine destul de usor favoritul multora dintre profesori, unii dintre ei chiar reprosandu-i ca nu isi foloseste tot potentialul. In ultimul an, oarecum fortat de colegi, accepta sa mearga la olimpiada de istorie care la acea vreme avea o miza importanta.

Doar ca tot atunci a avut prima dezamagire, disparitia fara urma a lucrari data la faza pe tara……cea care conta!

Urmeaza bacul, pe care il ia fara emotii si fara a sta sa toceasca in casa, doar ca precum au spus si unii dintre profesori dea lungul timpului, nu la potentialul de care dadea dovada insa nici cu o nota mica.

Tot la acest aspect merita remarcata “increderea” familiei, care il “incurajeaza” ca ar fi cazul sa mai astepte un an pt ca nu va lua la faculatate…….an care s-a transformat in mult mai multi!

Pe plan personal D, are parte de primul lui mare crush………Laura! O bruneta cu ochii verzi, pe care o intalneste la bunici in vacanta, fix in ultima, undeva la discoteca! Ele erau 3 prietene, grupul lui D tot de 3, iar in urma alegerilor personale si a discutiilor dintre D si prieteni, se decide ca D va “incerca” la bruneta. A urmat o vara extrema, cu intalniri pana dimineata si cu oprobiul marilor crai din sat  care considerau ca “veneticul” nu merita si ca toate fetele sunt ale lor 😀

Insa nu a durat decat o vara si apoi eforturile lui D de a ajunge la ea in Buzau, pe la liceu, pe acasa, peste tot, incercari de a tine legatura ani de zile fara urmari benefice.

Atunci la acea varsta D are un moment de cadere ( a nu se intelege ca din cauza fetei), pt ca pur si simplu nu isi putea raspunde la acea vreme care este rostul lui in viata……si dupa acel moment ia o decizie definitiva, ca oricine va vedea ce are de “oferit” este binevenit iar cine nu, este liber sa plece din viata lui!

Va urma…